Anestezia dentară- frica multor pacienți

Tuturor, de la mic la mare, ne este frică și avem o adevărată oroare față de ceea înseamnă primul pas in efectuarea multora dintre manoperele stomatologice și anume anestezia dentară. O explicație a mecanismului de acțiune precum și a metodelor de efectuare a anesteziei, cu siguranță vă va ajuta în gestionarea mai eficientă a anxietății față de această procedură.

În primul rând trebuie să înțelegem că durerea se produce prin propagarea semnalelor electrice de-a lungul nervilor. Dacă dorim să facem o analiză mai aprofundată, această durere se produce printr-un schimb de ioni între interiorul si exteriorul celulei nervoase. Blocarea conducerii nervoase determinată de anestezicul local va fi o suprimare a transmiterii influxului nervos, ceea ce determină o pierdere reversibilă a sensibilității nervoase într-o zonă limitată. Acest fenomen are loc prin împiedicarea procesului de excitație- conducere, fără lezarea fibrei nervoase.

Anestezia dentară nu este o procedură complicată, însă trebuie să ții seama de câteva recomandări înainte de a merge la medic:

– Evită consumarea produselor cu cofeină cu cel puțin 12 ore înainte de a ajunge la cabinet;

– Mănâncă înainte de a ți se face anestezia, pentru că nu vei putea consuma nimic câteva ore după;

– Ia-ți medicamentele obișnuite, dacă este cazul;

– Nu uita să menționezi medicului afecțiunile de care suferi.

*https://ro.pinterest.com/pin/350436414769510260/*

Acum că v-am pierdut în explicații medicale 😃, aș dori să vă prezint câteva dintre tipurile de anestezie dentară împreună cu indicațiile și contraindicațiilor lor.

I. ANESTEZIA TOPICĂ (de contact);

II. ANESTEZIA LOCALĂ PRIN INFILTRAȚIE:

– submucoasă,

– intradermică,

– subcutanată ”în straturi”,

– subcutanată ”în baraj”,

– paraapicală supraperiostală (plexală);

– intraligamentară;

– intraosoasă.

III. ANESTEZIA TRONCULARĂ PERIFERICĂ:

LA MAXILAR:

– nervilor alveolari supero- posteriori (”la tuberozitate”);

– nervului nazopalatin;

– nervului palatin anterior (nervul palatin mare);

– prin infiltrație a fibromucoasei palatine;

– nervilor alveolari supero- anteriori (nervul infraorbital);

LA MANDIBULĂ:

– nervului alveolar inferior (”la spina Spix”);

– nervului bucal;

– nervului lingual în planșeul bucal;

– nervului mentonier și incisiv (”la gaura mentonieră”);

– nervului maseterin.

Dintre toate tipurile de anestezie enumerate mai sus doar câteva sunt utilizate mai frecvent în practica curentă, despre care vă voi prezenta câteva elemente esențiale.

ANESTEZIA TOPICĂ (de contact)

Prima cea mai utilizată dintre anestezii este cea topică sau de contact. Aceasta se bazează pe permeabilitatea mucoasei și determină insensibilitatea stratului superficial al mucoasei și a țesutului submucos (circa 2-3 mm sub mucoasă). Concentrația anestezicului folosit este mai mare decât cel folosit pentru injectare. Cele mai utilizate substanțe sunt xilina (lidocaina) în concentrație de 5- 10%, benzocaina 14% etc și se prezintă sub formă de gel sau spray. Durata anesteziei este de 10-15 minute și poate dura uneori 45- 60 minute Se utilizează pentru:

– detartraj;

– adaptarea unei coroane la colet;

– finisarea unei obturații de colet;

– înaintea puncției anestezice

– suprimarea reflexului de vomă;

– extracția dinților temporari mobili cu rizaliză accentuată;

– incizia unor abcese superficializate la mucoasă.

ANESTEZIA LOCALĂ PRIN INFILTRAȚIE PARAAPICALĂ SUPRAPERIOSTALĂ (PLEXALĂ)

Este cea mai utilizată la nivelul maxilarului. Se poate realiza doar în zonele cu corticală osoasă subțire pentru ca anestezicul să poată difuza. acest procedeu asigură anestezia a 1- 2 dinț, a mucoasei vestibulare, periostului și osului în zona în care s-a infiltrat substanța anestezică.

Este frecvent folosită pentru:

– extracții dentare;

– rezecții apicale;

– inserarea implanturilor dentare;

– intervenții chirurgicale parodontale;

– extirpare de tumori gingivale și a chisturilor de mici dimensiuni.

Contraindicațiile anesteziei plexale se referă la cazurile de afecțiuni de tip supurativ situate la nivelul locului de puncție existând riscul de diseminare sau în cazul existenței unor tumori sau ulcerații.

ANESTEZIA LOCALĂ PRIN INFILTRAȚIE INTRALIGAMENTARĂ

Este o anestezie realizată cu ajutorul seringilor speciale care ușurează tehnica. Acest procedeu anestezic prezintă o serie de avantaje certe, printre care:

– localizarea anesteziei la un singur dinte;

– durată scurtă de instalare a anesteziei (25- 40 secunde);

– folosirea unei cantități reduse de substanță anestezică;

– posibilitate de anestezie simultană a mai multor dinți fără a supradoza anestezicul;

– lipsa anesteziei la nivelul părților moi (teritoriul anesteziat se reduce la fibromucoasa gingivală, osul alveolar și pachetul vasculo- nervos dentar).

Indicațiile se referă la pacienții cu risc hemoragic: hemofilici, pacienți sub tratament cu anticoagulante, pacienți cu tulburări hepatice.

Nu este indicată în cazul dinților temporari sau atunci când există infecții și inflamații la locul puncției.

ANESTEZIA TRONCULARĂ PERIFERICĂ A NERVULUI ALVEOLAR INFERIOR (”LA SPINA SPIX”)

Această anestezie este practicată în mod frecvent în medicina dentară. Teritoriul anesteziat permite intervenții asupra osului, dinților, gingivomucoasei vestibulare (de la gaura mentonieră, la linia mediană) pe o hemiarcadă, precum și părților moi labio- mentoniere, cu excepția ariei inervate de nervul bucal (mucoasa vestibulară distal de gaura mentonieră).

Pe cale cutanată este destul de rar folosită în chirurgia maxilo- facială, atunci când procesele inflamatorii sau tumorale însoțite de trismus nu permit accesul la locul de puncție pe cale orală.

Există mai multe tipuri de anestezii dentare, fiecare cu propriile caracteristici, avantaje, dezavantaje și contraindicații. Medicul stomatolog este cel care poate să ofere recomandări în acest sens, pentru ca tratamentul să se desfășoare în condiții optime. Pentru a beneficia de îngrijire adecvată și pentru o bună sănătate orală este recomandat să faceți un control cel puțin o dată pe an.

Bibliografie: